Sfântul Andrei – sărbătoarea strigoilor
Fiind considerat ocrotitorul României, Sfântul Andrei este cel care a adus credința pe meleagurile autohtone. Apostolul este considerat a fi unul dintre ucenicii Sfântului Ioan Boteztorul și primul care a mers să propovăduiască credința în Grecia, pe malurile Mării Negre și pe cursul Dunării.
Ajuns în Dobrogea, acesta și-a clădit o mică locuință într-o peșteră care a devenit astăzi Mănăstirea Sfântul Andrei. Această este considerată a fi prima biserică ortodoxă din România. În 1944 biserica a fost sfințită, însa ulterior a fost distrusa de trupe rusești. Abia dupa 1990 biserica din peșteră a fost refăcută. Cu toate că mănăstirea a trecut prin extrem de multe schimbări de-a lungul timpului, în ea a fost păstrat „patul Sf. Andrei” o scobitură în stâncă, unde se presupune că se odihnea propovăduitorul, patul oferind alinare astăzi celor suferinzi.
De această zi de sărbătoare se leagă extrem de multe obiceiuri românești, mai mult sau mai puțin creștine. Noaptea de Sfânul Andrei mai este denumită și „Noaptea lupilor”, o noapte în care tradițiile și superstițiile iau amploare. Legendele și poveștile spun că în această noapte strigoii și vrajitoarele umblă liberi și merg din casă în casă pentru a răspândi rautatea. Pentru a scăpa de aceștia, oamenii trebuia să ungă toate geamurile și ușile cu usturoi, iar pe copii de asemenea.
În ajunul Sfântului Andrei mai există tradiţia ca toţi membrii familiei să pună grâu la încolţit într-o farfurioară cu apă. Grâul trebuie păstrat şi îngrijit până în seara de Anul Nou. Cel al cărui grâu va creşte des, frumos şi verde va avea parte de un an frumos şi plin, bogat în evenimente pozitive. În anul respectiv, va avea parte de noroc şi va merge bine în toate privinţele, atât în dragoste, cât şi pe plan financiar.
Fetele care doresc să se mărite obișnuiesc să ascundă sub pernă un fir de busuioc pentru a-și visa iubitul. În miezul nopții fetele obișnuiesc să întoarcă un ulcior de lut cu gura în jos și pun pe fundul vasului 3 carbuni încinși. Mai apoi rostesc o incantație pentru a cuceri inima iubitului cu care ajung să se mărite.
Iar fetele care doresc să își vadă ursitul obișnuiesc să stea goale între doua oglinzi la miezul nopții, ținând în mâini două lumânări aprinse. În oglinda din spate se vad de obicei scene din viitorul acestora, dar și chipul celui sortit.