Cu toții așteptăm concediul pentru a organiza vacanțe relaxante în care poți să descoperi frumusețile țării în care trăiești. Spun țara în care trăiești pentru că avem atât de multe locuri frumoase și pline de semnătate, încât e păcat să nu organizezi vacanțe aproape de tine. Anul acesta am ales pentru prima dată Maramureș. A fost cea mai bună alegere. Povestesc cu drag despre această experiență și recomand cu căldură celor dragi traseul turistic pe care singură l-am realizat.

Prima zi a fost petrecută în mașină. De la Iași la Borșa faci câteva ore bune, dar nu ai cum să te plângi pentru că peisajul este de poveste. De o parte și alta a șoselei munții, brazii par a fi o pictură veritabilă, pe care călătorii nu au cum să nu o aprecieze. Îți dai seamă că ai ajuns în Maramureș din momentul în care vezi tradiționalul port, femei tinere și bătrâne cu fuste plisate și ii brodate cu iscusință.

Primul obiectiv al nostru a fost Vârful Pietrosul. Deși doamna la care ne-am cazat ne-a avertizat că nu oricine se încumetă să facă acest traseu pentru că are un grad de dificultate mediu spre ridicat, noi ne-am încăpățânat și am pornit de dimineață în cucerirea vârfului de 2303 m. Trebuie dedicată o zi întreagă, dar te asigur că nu o să îți pară rău. Doar a doua zi e posibil să te întrebi cine te-a pus să faci asta, pentru că te vei trezi cu o febră musculară de toată frumusețea. Pe cât de lung și greu mi s-a părut drumul, pe atât de surprinsă am fost de liniștea locului, de peisajele mirifice, de aerul curat. Îți las mai jos poze, care aprobă acest aspect. Înainte de a ajunge la vârful muntelui, am întâlnit lacul Iezer, un lac micuț, înconjurat de crestele munților. Este locul perfect de a lua o pauză, de a face poze și de a medita.

În următoare zi am mers la Cimitirul Vesel de la Săpânța. Deși nu ai cum să te bucuri când intri un cimitir, acolo am putut să mă amuz de creativitatea cu care oamenii locului au marcat trecerea în neființă a celor dragi. E un loc unic, ce merită vizitat măcar o dată în viață.

Am continuat ziua în aceeași manieră, deoarece am mers la Memorialul din Sighetul Marmației. Acest loc al pedepsei pentru multe persoane din perioada comunistă prezintă celule sub forma unor povești care te fac să conștietizezi cât de greu au fost încercați deținuții și prin ce momente dificile au trecut strămoșii noștri. Celule de pedepse, celule în care au murit deținuți printre care și Iuliu Maniu, totul îți creează o stare pe care greu o poți descrie. Eu recomand vizita acestui loc pentru a conștientiza trecutul țării noastre, pentru a realiza că ne aflăm într-o perioada bună, în care pacea și lipsa grijei de mâine favorizează starea noastră de bine.

Un alt loc care merită vizitat si pe care am reușit să îl vizitez este Mănăstirea Bârsana. Ansamblul monahal este realizat din lemn, cu motive specifice zonei. Cum intri pe poarta înaltă, maramureșeană poți să realizezi că ai pășit într-un loc splendid, în care te poți hrăni sufletește. Am fost plăcut surprinsă de căldura locului, dar și de felul în care complexul monahal a reușit să se impună ca obiectiv turistic. Oameni din diferite părți ale lumii vizitează anual mănăstirea. Biserica este locul ales de multe mirese pentru a realiza ședințe foto, deoarece cadrul este unul prielnic pentru astfel de evenimente.

Ultima atracție turistică pe care am reușit să o bifez a fost Cascada Cailor. Pentru a ajunge la destinație trebuie să mergi cu telescaunul timp de 17 minute, după care este un traseu amenajat pe care eu l-am străbătut în 20 minute. Cascada este un loc perfect pentru a te relaxa și pentru a uita de agitația cotidiană. Cascada Cailor se bucură de o legendă potrivit căreia în împrejurimi erau herghelii de cai vizitate periodic de urși. Urșii lua caii drept pradă, îndreptându-i către prăpastie unde aceștia nu mai aveau scăpare. De aici provine și numele. Cascada Cailor este cea mai mare cascadă din România.

Recomand cu căldură vacanțele în Maramureș în orice moment al anului. Ținutul maramurșean este locul unde natura și tradiția se împletesc perfect, unde timpul este de partea călătorului și unde cuvintele nu reușesc să exprime frumusețile locurilor.

Semnat,

Alexandra Dumitriu